Oscar si Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt

 

Oscar si Tanti Roz  de Eric-Emmanuel-Schmitt

Humanitas, 2006

  Oscar si Tanti Roz este povestea unui baietel  de 10 ani , bolnav de leucemie. Cei din jur incearca sa-i ascunda gravitatea bolii , dar el stie ca va muri. Singura care ii va spune adevarul este  Tanti Roz , o femeie care face vizite zilnice bolnavilor internati in spital. Ea ii va reda increderea  si il va indemna sa-i scrie lui Dumnezeu.Ii povesteste legenda celor 12 zile divine, devenite luni,  in care poti trai  cat intr-o viata.

-Pai cum sa ma simt mai putin singur cu  cineva care nici macar nu exista?

– Fa-l tu sa existe.

Se apleca spre mine.

– De fiecare data cand ai sa crezi in el, o sa existe un pic mai mult. Si daca te tii

tare, afla de la mine, o sa existe chiar de-adevaratelea. Si asta o sa-ti faca bine.

–Si despre ce-ai vrea sa-i scriu?

– Despre orice. Despre gandurile tale,acelea pe care nu le spui nimanui, care

devin apasatoare, prind radacina, te impovareaza, te imobilizeaza; acelea

care, luand locul ideilor innoitoare, te paralizeaza macinandu-te pe dinauntru.

Daca nu vorbesti si doar le tii in tine, ai sa te transformi in groapa de gunoi a

gandurilor vechi si rau mirositoare.

In cele 12  scrisori , Oscar se adreseaza lui Dumnezeu povestindu-si viata in spital alaturi de prietenii lui : Bacon, Einstein, Peggy Blue, devenita iubita lui.Oscar  e un baiat matur la 10 ani, un baiat care vrea si el sa devina om mare , sa iubeasca.  Intre Draga Dumnezeu  si Te pup. Pe maine sau P.S. Nu-ti stiu adresa. Ce fac?, scrisorile lui  Oscar  sunt pline de invataturi.

  Incerc sa le explic parintilor mei ca viata este un dar buclucas.La inceput ai tendinta sa-l supraestimezi crezand ca viata pe care ai primit-o este vesnica.Apoi, dimpotriva, il subestimezi,gasind ca-i o porcarie,scurta de nu-ntelegi nimic din ea si pe care uneori ti-ar veni s-o arunci de sa nu se vada. Abia  catre sfarsit pricepi ca nu-i vorba de nici un dar,ci de un simplu imprumut.Pe care trebuie sa incerci sa-l meriti.

Doamne , maine e Craciunul.E ziua ta, Ce vrei sa primesti de ziua ta?

   As fi vrut ca povestea sa nu se mai termine. Sfarsitul ei aduce cu sine un alt sfarsit , iar eu m-am atasat de micutul Oscar de la primele randuri.Totul e atat de real, emotionant. Ma gandeam la toti acei copii care sufera prin spitale si carora nu le intinde nimeni nici o mana de ajutor, macar mana sperantei , a posibilitatii de a-si trai ultimele zile zambind.

Cartea se citeste repede (eu am citit-o intr-o ora), dar senzatia cu care ramai la final e rascolitoare. Cat de tare te poate maturiza boala. La 10 ani nu ti-ai trait nici macar copilaria! Asa cum ei pot cu zambetul pe buze sa-si accepte destinul, ar trebui ca noi , cei din jur, sa nu-i mai compatimim ci sa le acordam cateva minute din timpul nostru si un zambet. Un simplu zambet care lumineaza o viata .

Va  recomand din tot sufletul  aceasta carte.E o carte care nu poate fi povestita , trebuie simtita.