Culoarea norocului-Anca Fusariu


Autor:  Anca Fusariu

Titlu :  Culoarea norocului

Editura :Nemira

An aparitie:2010

Atunci cand iubesti , iti doresti ca persoana iubita sa fie langa tine , in orice moment al vietii.Cand  ai 17 ani de relatie la activ, se presupune ca ai trecut prin multe si nimic nu mai poate duce la o ruptura sentimentala.Dragostea nu se negociaza,imi e bine, esti langa  mine , nu imi e bine cauti surogat, zaharina .Asta nu e dragoste.E frustrant sa  constati ca cel pe care il credeai sufletul tau pereche , e de fapt un obiect de decor in viata ta.Atunci incepi sa te intrebi daca nu cumva ai pierdut 17 ani din viata, crezand intr-o iubire care n-a existat decat in mintea ta.Cum poti sa te ascunzi in spatele unor scuze absurde (nu pot intra intr-un spital !) atunci cand partenera ta de viata are nevoie de tot sprijinul tau? Iubirea e suficienta intr-o relatie?Citind cartea Ancai Fusariu raspunsul e nu.

Ana Cerna are 45 de ani, un sot , Mihai,  o cariera de succes in televiziune,o multime de prieteni si un diagnostic crunt:cancer. Mihai e incapabil sa empatizeze cu suferinta Anei, si gaseste o evadare egoista , in care Ana trebuie , poate, sa se descurce singura in timp ce el e mereu absent.Sa gasesti puterea in astfel de momente sa  treci peste indiferenta si infidelitatea sotului denota un caracter cu adevarat puternic.

Desi descrie o drama , cartea  e  o meditatie asupra fragilitatii relatiilor in fata neprevazutului.Te socheaza pentru ca stii ca situatia descrisa nu e doar una  ipotetica , ci ea exista, e cat se poate de reala, multe persoane se confrunta cu ea, chiar daca aparentele arata altceva.

Cartea prezinta  dincolo de povestea trista  a Anei  , diferite aspecte de culise ale televiziunii.Apare aici un personaj Basil Bonifacius , prezentator  tv, care vine la munca intr- un Jaguar rosu. Imi suna tare cunoscut  ,  cunoscatorii stiu de ce😉

Anca Fusariu mentioneaza ca toate personajele acestei carti sunt inspirate din realitatea cunoscuta de reporter ,dar prelucrate cu grija, tandrete si umor intr-o poveste despre dragoste, deznadejde si speranta.

Oare ce culoare are norocul?Chiar are o culoare?Norocul  meu are o culoare . E  culoarea care ma face sa  ma simt bine , sa ma simt  mai puternica ,  mai inteleapta.

9 thoughts on “Culoarea norocului-Anca Fusariu

  1. Pingback: Leapsa omul-carte | Mihaela Anghel

  2. Eu n-am avut rabdare sa o termin fiindca m-am enervat. Cu toate astea si cu riscul sa va supar imi spun si eu parerea: parca este un subiect rupt de pe un forum unde-si spun pasul femeile cu probleme in casnicie. Povestea este vazuta dintr-un singur unghi, al ei. Drama ei, problema ei, puterea ei. Nu se analizeaza cu adevarat de ce consortul se comporta asa. Cred, de altfel, ca autoarea e incapabila sa empatizeze cu un barbat si daca ea n-a inteles, nici personajul nu poate. De fapt amaratul ala isi iubeste sotia si e speriat ingrozitor. Tot ce face denota asta, dar autoarea si personajul sunt atat de absorbite in dimensiunile propriei drame ca nu se obosesc sa schimbe unghiul. E mai simplu sa zici „porc barbat egoist”. Dar arata o lipsa crasa de empatie din partea ei si faptul ca nu-si cunoaste barbatul de loc. Nici n-a incercat sa-l cunoasca. Probabil daca s-ar face o statistica s-ar vedea ca extrem de multi barbati ar reactiona ca Mihai. Nu fiindca nu-si iubesc consoarta ci fiindca o iubesc prea mult si nu vor sa accepte noua conditie si mai ales potentialele implicatii (individul e disperat). E modul unora de-a reactiona (intr-o prima faza) la asa o veste. Nu face onoare, dar oameni suntem. Cliseul cu iubita dedicata si egoismul masculin este un monument ridicat lipsei de comunicare iar autoarea e arhetipala pentru femeile care vietuiesc pe forumuri si dau cu piatra dupa orice e XY.
    Sper ca nu v-am suparat prea tare, dar m-a enervat individa, cliseul si lipsa ei de analiza.
    Vladimir

  3. Despre autoare nu stiu prea multe, deci nu ma pronunt.
    Intr-o prima faza , comportamentul lui e de inteles : e speriat. Ok, dar ce asteapta sa-i treaca spaima? Sotia lui are nevoie de el, de prezenta lui, de afectiunea lui.
    Cand ea era prin spitale , la tratament , operatie , el unde era? Fuga din fata problemelor nu e o solutie pe termen lung.Pe mine asta m-a enervat:ea merge la tratament , el la amanta😉.
    Comunicarea e de aur intr-o relatie, dar presupune doua persoane .Daca una e mereu voit absenta , cu cine sa mai comunici?
    Esti dur cu femeile de pe forumuri🙂 . Omiti faptul ca pe forumuri stau si barbati , ei in cine dau cu piatra?

    • In masini, motociclete, fotbal, World of Warcraft, iPad, placa video de la GForce, sanii lui Kendra, si modare de XBox😀. Cam astea-s subiectele lapidate pe forumurile noastre😛.
      N-am zis ca atitudinea lui e laudabila. E de tot rahatul. Doar ca-l inteleg. Ii e frica si crede ca daca nu recunoaste nimic o sa si treaca. Ok, de acord, omul crede cai verzi pe pereti, dar vestea cu cancerul a primit-o si el nu numai ea. E tare greu sa-l vezi pe altul suferind, eu unul prefer sa fiu eu bolnav. Nici eu n-am fost prea grozav cand a fost nevasta-mea bolnava vara trecuta. Asta nu inseamna ca nu-s mort dupa ea🙂. In cazul domnului Misu, sexul e refulare si uitare. Putea fi la fel de bine alcoolul.😀 Cunoscandu-ma eu as merge pe varianta 2. Dar nu fiindca nu mi-ar pasa. Ci fiindca mi-ar pasa prea tare. Noi doar reactionam altfel decat voi (voi v-ati fi mobilizat, agitat, ingrijit de toate…). Dar simtim la fel.
      Vladimir

      • Vladimir,va citesc blogurile de ceva timp, sunteti un cuplu frumos si unit, se vede asta.Cred ca te invidiaza orice gospodina la cate minunatii stii sa faci🙂
        Pana la urma scopul unei carti e sa te faca sa te razvratesti , sa vrei sa ii rupi paginile , sa dispara cineva din ea, uite ca doamna Fusariu a reusit sa ne enerveze , chiar daca din motive diferite:))

  4. Ai dreptate!😀 Da, m-a enervat cartea fiindca ma simt vinovat. Treaba cu gatitul de acolo mi se trage. Cand fata mea a fost bolnava (nimic atat de grav ca cancerul dar totusi nu a putut gati sau face curat cam vreo 2-3 luni), am constatat cu stupoare ca sunt handicapat. La propriu. Nu stiam sa fac nimic. Absolut nimic. Asa ca am hotarat sa iau masuri si sa invat. De acolo treaba cu gatitul. Dar sa stii ca n-am fost cu nimic mai breaz decat Misu’. Nu-i vorba e inselat ci de atitudine (eu lucram pana la 11 noaptea). Am ramas traznit cand a devenit ea bolnava. De obicei eu sunt ala bolnav si ea stie perfect ce sa faca. E nasol sa-ti aflii limitele. Si sa si vezi ca nu reactionezi asa cum iti inchipuiai si ai vrea. De aceea zic, eu il inteleg pe Mihai.
    Vladimir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s